Pe parcursul lunii martie, când Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 împlinește 16 ani de activitate, aducem în casa ta 16 portrete ale profesioniștilor care fac bine și care, în toți acești ani, au adus binele în viața beneficiarilor noștri.
Într-o lume în care ne-am obișnuim să vorbim mai mult despre ce nu ne place și să promovăm exemplele negative, noi te invităm ca primăvara aceasta să te lași inspirat de oamenii care pun zilnic o cărămidă la o comunitate mai implicată, mai tolerantă și mai unită.
Totodată, pe 16 martie 2021 sărbătorim Ziua Mondială a Asistenței Sociale ziua în care asistenții sociali din întreaga lume se unesc pentru a promova un mesaj comun: "Úbuntu: sunt pentru că suntem" - prima temă a Agendei Globale 2020-2030 pentru Asistență Socială și Dezvoltare Socială.
În anul 2000, Olimpia Voinea s-a angajat ca asistent medical la Centrul pentru Copii cu Nevoi Speciale nr. 11, actualele Căsuțe de tip Familial, locul în care copiii cu dizabilități primesc toate îngrijirile de care au nevoie. Era primul ei job și s-a bucurat că are șansa să ajute. Nu s-a gândit însă nicio secundă că va ajunge la 21 de ani de experiență în asistență socială.
“M-am atașat din prima clipă în care m-am angajat și am pus mult suflet, altfel nu rezistam atâția ani. În prezent, sunt printre cei mai vechi angajați din centru. Îmi amintesc că la început aveam în grijă undeva la 130 de copii cu dizabilități – de la cazuri foarte grave, copilași imobilizați la pat cu tetrapareză spastică și până la copilași cu întârziere psihică ușoară. Am văzut multe în acești 21 de ani”, ne-a mărturisit doamna Olimpia.
Copiii de care are grijă ajung la căsuțe la vârsta de 4 ani. În prezent, sunt mulți adolescenți pe care i-a văzut crescând și pentru care Olimpia înseamnă acasă!
“S-a dezvoltat un sentiment de încredere între noi. Copiii știu că noi avem grijă de ei. Nu este ușor iar partea cea mai grea pentru mine este când vezi copilul că suferă, îți dai seama că îl doare și trebuie să îți dai seama ce are, el neputând să îmi spună ce se întâmplă cu el. Am și copii care nu pot spune și nu au nici capacitatea de a-mi arăta măcar. Mă afectează tare situația aceasta. Luam totul prin eliminare, dacă este nevoie mă consult și cu medici specialiști, și ușor, ușor, reușești să rezolvi aceste situații. În 21 de ani, am dat de capăt la toate, dar mi-a fost foarte greu”, recunoaște doamna Olimpia.
Zilnic le administrează tratamentul, de 3 ori pe zi, la ora mesei. Copiii știu că “bulinuțele” doamnei Olimpia le vor face bine. Nu puține sunt cazurile fericite, în care copiii ajung adulți ce se pot autogospodări singuri, pregătiți să își ia un job sau să își întemeize propria familie. Cei care au nevoie în continuare de ajutor specializat sunt îngrijiți de echipele din cadrul Centrului de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități “Uverturii”.
“Chiar săptămâna trecută ne-au vizitat două mămici și au venit la mine să mă intrebe dacă le recunosc. A fost o mare bucurie să le știu la casa lor, capabile nu doar să se îngrijească pe ele, dar și pe copiii lor. Aceste întâlniri sunt cea mai mare satisfacție pentru întreaga echipă. Ne hrănim cu ele,” ne-a povestit doamna Olimpia.
Lecția primită în acești 21 de ani de la sutele de copilași cu dizabilități pe care i-a îngrijit? Niciun tratament nu funcționează dacă nu cuprinde și multă dragoste.
“Bulinuțele sunt importante, dar, pentru ei, afecțiunea este cea mai importantă. Dragostea chiar vindecă, în aceeași măsură ca și bulinuțele. Nimeni nu pleacă dimineața la școală fără o îmbrățișare. Fix ca în orice familie, așa cum suntem și noi.”
Rețele sociale
