Pe parcursul lunii martie, când Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 împlinește 16 ani de activitate, aducem în casa ta 16 portrete ale profesioniștilor care fac bine și care, în toți acești ani, au adus binele în viața beneficiarilor noștri.
Într-o lume în care ne-am obișnuim să vorbim mai mult despre ce nu ne place și să promovăm exemplele negative, noi te invităm ca primăvara aceasta să te lași inspirat de oamenii care pun zilnic o cărămidă la o comunitate mai implicată, mai tolerantă și mai unită.
Totodată, pe 16 martie 2021 sărbătorim Ziua Mondială a Asistenței Sociale ziua în care asistenții sociali din întreaga lume se unesc pentru a promova un mesaj comun: "Úbuntu: sunt pentru că suntem" - prima temă a Agendei Globale 2020-2030 pentru Asistență Socială și Dezvoltare Socială.
Viața asistentului social Florina Busuioc este o adevărată poveste: cu provocări și discriminări, cu greutăți care în final au ajutat-o să-și găsească menirea și cu happy ending, atins doar prin perseverență. S-a angajat la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 în anul 2009, dar povestea începe mult mai devreme, undeva prin anul 1989, atunci când a terminat liceul, a încercat să se angajeze și s-a lovit fix de lucrurile pe care încearcă acum să le vindece la alții.
“Vorbeam cu oamenii la telefon, îmi spuneau că postul este disponibil, iar atunci când mă vedeau că sunt de etnie romă, îmi spuneau subit că postul s-a ocupat. Așa am ajuns să accept tot felul de munci urâte – am fost femeie de serviciu la restaurante, am spălat vase, munci ocazionale, pe ici, pe colo, prost plătite, care m-au descurajat mult la început”, povestește Flori.
Din cauza lipsei banilor, a stat o perioadă într-o casa insalubră, ilegal, fără acte și a trăit multe dintre lucrurile pe care le regăsește acum la cazurile care ajung la ea. Șansa i-a surâs atunci când o organizație pentru drepturile omului, specializată pe comunitățile de romi, și-a deschis sediul lângă casa ei. Prin intermediul ei, a reușit să devină mediator sanitar în cadrul unui proiect dezvoltat împreună cu Franța și așa a început totul.
“În anul 2009 s-au descentralizat serviciile de sănătate și partea de asistență comunitară pe care o făceam a ajuns în subordinea autorităților locale. Așa am ajuns la DGASPC Sector 6. De la început am lucrat la Serviciul Prevenire Marginalizare Socială, pentru că o parte dintre activitățile specifice biroului se regăseau și în meseria mea de mediator social, așa că am continuat să rămân puntea de legătură dintre comunitățile de romi și instituțiile publice. Pe lângă asta, am început să lucrez cu fiecare persoană ce solicită o formă de ajutor, mă duc acasă la ei, fac anchetă pe situația lor socio-economică, analizez posibilitatea de acordare a ajutorului și ce măsuri adecvate nevoilor prezente se pot lua. O muncă solicitantă, dar frumoasă”, ne-a explicat ea.
Cea mai mare provocare? Să convingă părinții fetelor de etnie romă să le lasa la școală și după ce termină 8 clase. Merge din casă în casă, le explică oportunitățile, șansele și îi însoțește oriunde au nevoie. Flori crede că lecția cea mai importantă pe care asistența socială o oferă zilnic este capacitatea profesioniștilor din domeniu de a NU judeca.
“Cel mai mare as din mânecă pe care îl poate avea un asistent social este să nu judece. În această meserie, dacă ai pus eticheta, deja nu îți mai faci treaba cum trebuie. Doar o echipă care a învățat asta reușește să se dezvolte așa frumos și să fie renumită la nivel national, așa cum este și DGASPC Sector 6”, a povestit Flori.
Rețele sociale
