Raport privind concluziile seminarului Viata pe strada - grup de lucru privind copiii si persoanele strazii in sectorul 6

09 Martie 2007

La lucrarile seminarului cu tema ‘Viata pe strada’ din data de 06.03.2007 organizat de Serviciul Delincventa Juvenila si Asistenta Copiilor Strazii din cadrul DGASPC sector 6 au fost prezenti reprezentanti ai ANPDC, Centrul de Coordonare a Actiunilor privind Copiii Strazii, ai Politiei Comunitare sector 6, ai Sectiilor de Politie nr.20,21 si 22, ai organizatiilor ‘Salvati Copiii’, ‘Parada’, ‘Samu Social’, ‘Orasul sperantei’ si ai serviciilor Delincventa Juvenila si Asistenta Copiilor Strazii, Interventii in Regim de Urgenta, Prevenirea Marginalizarii Sociale, Asistenta Situatiilor de Abuz, Neglijare, Trafic si Exploatare a Copilului, Centrului de zi pentru copiii strazii ‘Speranta’, Centrului de Primire si Evaluare in Regim de Urgenta ‘Arlechino’ ale DGASPC sector 6. Totodata a fost prezent ca invitat un beneficiar al DGASPC sector 6, persoana care a trait in strada o perioada lunga de timp si care a impartasit participantilor din experienta vietii in canal, despre nevoile unei astfel de persoane si suportul de care are nevoie pentru o reintegrare eficienta.

Cadru:

Seminarul s-a referit exclusiv la problematica copiilor si a familiilor aflate pe strada pe raza sectorului 6, a fost destinat persoanelor care lucreaza direct cu acest tip de beneficiari, a fost centrat pe formularea problemelor concrete, pe identificarea resurselor reale din comunitate si pe conturarea unor modalitati de interventie coordonata. Pe tot parcursul lucrarilor a fost mentinuta distinctia initiala a celor 3 tipuri de situatii in care se pot gasi copiii in strada : copii nesupravegheati aflati permanent in strada, copii cu familia in strada, copii aflati la cersit sau care presteaza diverse munci in strada fara a locui acolo.

Urmarirea scopului si a obiectivelor

Prin acest seminar ne-am propus sa cream premisele imbunatatirii interventiei pentru cazurile aflate in strada prin conturarea unei retele interinstitutionale la nivelul sectorului 6. Pentru aceasta am incercat sa parcurgem urmatorii pasi:

  1. Am realizat o analiza cat mai completa a situatiei copiilor si familiilor cu copii aflate pe strada, materializata printr-o harta cu zonele in care se gasesc acesti beneficiari ce a fost pusa la dispozitia participantilor pentru modificare si completare. Atat cifra finala obtinuta de 114 copii din care 51 in familii cat si repartizarea pe grupuri si zone au fost considerate in unanimitate de cei prezenti drept realiste si potrivite ca puncte de plecare in studiul situatiei de pe strada.
  2. Am intreprins o analiza a serviciilor oferite pentru aceasta categorie de beneficiari de catre toti actorii sociali prezenti la intalnire si am constatat complementaritatea programelor  si necesitatea coordonarii demersurilor intreprinse pentru rezolvarea unui caz concret. S-a remarcat necesitatea specializarii interventiei, sustinerea unor programe aplicate pe sectoare bine delimitate si asumarea raspunderii fiecarui partener pe domeniul propriu de activitate. Totodata au fost depistate lipsurile din oferta de servicii din comunitate si s-au facut propuneri pentru completarea acesteia la nivelul infrastructurii si amijloacelor de interventie pe termen mediu sau lung.
  3. S-a stabilit un acord de principiu asupra obiectivelor comune si a necesitatii interventiei in parteneriat precum si asupra disponibilitatii tuturor organizatiilor prezente de a participa la intocmirea si aplicarea planurilor de servicii pe cazurile punctuale, corespunzator programelor si resurselor gestionate de fiecare. Consideram ca prin aceasta se face un prim pas spre realizarea unui management de caz  integrat la nivelul intregii comunitati si spre coagularea unei retele de interventie interinstitutionale pe raza sectorului 6.

Dificultatile semnalate de participanti:

  1. inexistenta sau insuficienta elementelor de infrastructura: locuri in centre de primire specilizate pentru copii strazii si orientate pe desfasurarea de activitati cu acestia, adapost pentru copiii strazii, adapost pentru familiile si adultii din strada, locuri in centru maternal si asistenti maternali disponibili pentru situatii de urgenta.
  2. dificultatea de a procura acte de identitate pentru copiii si adulti aflati pe strada, din cauza lipsei domiciliului.
  3. problema trimiterii copiilor care au domiciliul in alte judete desi nu mai au de mult timp suport familial acolo.
  4. problema acceptarii rapide a DGASPC din judete a cazurilor copiilor ce tin de competenta lor.
  5. durata prea mare a procedurii in instanta de judecata si lipsa unor judecatori specializati in cauzele cu minori.
  6. cunoasterea deficitara a prevederilor Legii 272/2004 de catre o parte din actorii sociali implicati.

Propuneri de imbunatatire a activitatii si modalitati de cooperare:

  1. deschiderea unui adapost pentru copiii - strazii posibil prin accesare fondurilor europene coordonate de ANPDC
  2. deschiderea unui adapost de noapte pentru familiile cu copii din strada.
  3. coordonarea interventiei prin stabilirea de obiective comune si a unui plan de interventie agreat de toate organizatiile ce lucreaza cu grupul sau persoana respectiva.
  4. implicarea ANPDC in preluarea de catre DGASPC judetene a cazurilor copiilor ce nu au domiciliul in Bucuresti.
  5. sustinerea reciproca  intre institutii in rezolvarea problemelor.
  6. schimb de informatii periodic intre DGASPC si ONG-urile implicate referitoare la grupurile din strada.
  7. participarea tuturor organizatiilor la o campanie de avertizare a populatiei cu privire la fenomenul cersetoriei in care sunt implicati copiii.

Ce ne propunem:

  1. scoaterea din strada cu prioritate a copiilor nesupravegheati cu varsta sub 10 ani.
  2. colaborarea dintre DGASPC sector 6 si Politie pentru luarea unor masuri de protectie pentru copiii obligati sa cerseasca de catre adulti si pentru tragerea la raspundere penala a adultilor abuzatori.
  3. sprijinirea familiilor cu copii aflate in strada in vederea reintegrarii lor sociale prin pastrarea nucleului familial  atata vreme cat familia nu pune in pericol copilul.
  4. informarea reciproca intre organizatiile implicate pentru crearea unei baze de date pentru copiii strazii si pentru cunoasterea locurilor libere din centre.
  5. intocmirea de planuri de servicii comune intre DGASPC si ONG-uri pe cazuri punctuale.
  6. desfasurarea unei campanii de informare a populatiei cu privire la exploatarea copiilor care sunt pusi la cersit pentru a evita proliferarea fenomenului prin oferirea de bani copiilor din strada.
  7. mentinerea contactului intre participantii la seminar prin intalniri periodice si schimb de informatii.
Implică-te! Adoptă un proiect!
1 2 3 4 5 6

Urmareste-ne pe Twitter

  1. Reincarca imaginea