Serviciul Asistenţă în Situaţii de Abuz, Neglijare, Trafic şi Exploatare a Copilului

Domeniu de competenţă

Misiunea Serviciului Asistenţă în Situaţii de Abuz, Neglijare, Trafic şi Exploatare a Copilului (SASANTEC) este definită pe două direcţii principale: 

  • Acordarea asistenţei de specialitate şi a suportului necesar copilului expus riscului semnificativ sau victimă a unei forme de violenţă, precum şi familiei sale, în raza teritorială de competenţă;
  • Promovarea activităţilor ce susţin prevenirea tuturor formelor de violenţă asupra copilului, în raza teritorială de competenţă.

Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de către părinţi sau de orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea, moralitatea.  În funcţie de caracteristicile şi de gravitatea faptei, violenţa asupra copilului antrenează răspunderea civilă, disciplinară sau penală a făptuitorului/ agresorului.

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului (Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).

Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului (Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).

Prin trafic de persoane se înţelege recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane (Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane).

Prin exploatarea unei persoane se înţelege: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate; ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală; prelevarea de organe; efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului (Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane).

Categorii de beneficiari

  • Copii victimă a unei forme de violenţă, în cadrul ori în afara familiei;
  • Copii expuşi riscului major de violenţă, în cadrul ori în afara familiei;
  • Părinţii şi alţi membri ai familiei copilului aflat în una dintre situaţiile menţionate.

Servicii oferite

  • Informare şi orientare
  • Asistenţă de specialitate
  • Consiliere
  • Facilitarea comunicării

Semnalarea unei situaţii de violenţă asupra copilului

Cine?

Semnalarea suspiciunii sau a situaţiei de violenţă poate fi făcută de către copilul victimă sau de orice persoană care intră în contact cu acesta, în mediul familial, comunitar sau profesional. Această persoană poate fi:

  • un părinte sau un alt membru al familiei;
  • o rudă;
  • un vecin sau un cunoscut al familiei;
  • o altă persoană martor;
  • profesionişti de diferite specialităţi: personal medico-sanitar (medicul de familie, pediatrul, asistentul medical comunitar etc.), psihologi, psihoterapeuţi, cadre didactice (educatorii din creşe, grădiniţe, învăţătorii din ciclul primar, profesorii din şcoli, licee, şcoli profesionale etc), poliţişti, jandarmi, personal din diverse instituţii specializate (servicii rezidenţiale pentru copii, centre de reeducare şi penitenciare pentru minori şi tineri), asistenţi sociali sau persoane cu atribuţii în asistenţa socială, preoţi, reprezentanţi mass-media etc.

Ce?

Toate suspiciunile sau situaţiile de abuz şi/sau neglijare asupra copilului trebuie să facă obiectul unei semnalări la DGASPC. Exploatarea şi traficul sunt, în esenţă, forme de abuz asupra copilului şi intră în categoria cazurilor care trebuie semnalate.
În cazul în care există o îndoială cu privire la veridicitatea faptelor de violenţă şi, respectiv, la oportunitatea semnalării lor către autorităţi, acest obstacol poate fi depăşit prin comunicarea cu profesioniştii care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului.
Este important ca orice prezumţie de pericol pentru copil să declanşeze un proces de semnalare către autorităţile abilitate (DGASPC, poliţie), chiar dacă acesta nu se va confirma.

Situaţiile de urgenţă trebuie semnalate imediat la telefonul copilului din cadrul DGASPC, urmând ca acestea să fie verificate şi evaluate cu promptitudine de către echipa mobilă aflată în componenţa compartimentului specializat în acest tip de intervenţii. Prin situaţii de urgenţă înţelegem acele situaţii care presupun un pericol iminent pentru copil (îi periclitează viaţa, sănătatea, integritatea).

Unde?

Semnalarea se face la DGASPC de la domiciliul sau reşedinţa copilului pentru care există suspiciunea sau care este victimă a unei forme de violenţă.

Cazurile de violenţă asupra copilului pot fi semnalate şi la Asociaţia Telefonul Copilului, care deţine licenţa pentru implementarea numărului unic european de asistenţă pentru copii (116.111). Prin intermediul acestui număr de telefon se oferă informaţii şi consiliere cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor copiilor, îndrumare către instituţiile în măsură să acorde asistenţa necesară, urmărirea modului de soluţionare a cazurilor, monitorizarea respectării drepturilor copilului în urma cazurilor înregistrate şi informarea instituţiilor abilitate cu privire la problemele întâmpinate de copii. În baza protocoalelor încheiate, Asociaţia Telefonul Copilului semnalează cazurile de violenţă asupra copilului autorităţilor abilitate.

Cazurile de copii dispăruţi se semnalează la numărul de telefon 116.000 (numărul unic european pentru dispariţii de copii).

Violenţa prin internet se poate sesiza la hotline-ul înfiinţat special pentru acest lucru, care cuprinde site-ul www.safernet.ro, e-mail-ul raportare@safernet.ro şi telefonul 021.310.3116.

Cum?

La nivelul DGASPC Sector 6 semnalarea unei situaţii de violenţă asupra copilului se poate face:

  • direct – cazul în care persoana care semnalează, inclusiv copilul victimă, se prezintă direct la sediul DGASPC;
  • în scris – persoana care semnalează formulează o sesizare scrisă a situaţiei presupuse sau existente de violenţă asupra copilului, pe care o poate transmite
    • prin poştă, la sediul DGASPC Sector 6, Direcția Protecția Copilului, din București, Aleea Istru nr.4, sector 6
    • prin fax la nr. 021.317.6312
    • prin e-mail la adresa abuz@dgaspc6.com;
  • prin intermediul telefonului
    • la 021.317.6311 – telefonul obişnuit al DGASPC Sector 6, Direcția Protecția Copilului
    • la 0731.624.849 – linia specială pentru situaţii de urgenţă de la nivelul DGASPC Sector 6, Direcția Protecția Copilului, apelabilă permanent;
  • prin autosesizarea profesioniştilor din cadrul DGASPC – atunci când aceştia se întâlnesc cu situaţii care relevă sau ridică suspiciunea unui act de violenţă asupra copilului, caz în care trebuie să iniţieze procedurile utilizate în mod obişnuit în astfel de situaţii.

Este important ca persoana care face sesizarea să ofere toate informaţiile relevante pe care le cunoaşte cu privire la situaţia de violenţă asupra copilului pe care o semnalează.
Atunci când semnalarea este anonimă, această situaţie nu se constituie într-un motiv de refuz al înregistrării semnalării ori al investigării situaţiei semnalate, cu condiţia ca sesizarea să cuprindă suficiente elemente de identificare a copilului victimă a violenţei (cel puţin numele şi adresa la care poate fi găsit), în lipsa acestor informaţii intervenţia DGASPC fiind imposibil de realizat.

Etape în instrumentarea cazului

Evaluarea iniţială – primul pas

Orice sesizare cu privire la o situaţie de violenţă asupra copilului este urmată în cel mai scurt timp posibil de evaluarea iniţială a cazului de către profesioniştii DGASPC (fie din cadrul Serviciului Asistenţă în Situaţii de Abuz, Neglijare, Trafic şi Exploatare a Copilului, fie din cadrul Serviciului Intervenţii în Regim de Urgenţă dacă situaţia semnalată este de asemenea natură).

Evaluarea iniţială reprezintă procesul prompt şi sumar prin care este colectată şi verificată, într-o primă instanţă, informaţia cu privire la suspiciunea sau situaţia de violenţă asupra copilului, iar obiectivele sale principale se referă la: verificarea competenţelor instituţionale de acţiune; verificarea credibilităţii şi corectitudinii informaţiei; evaluarea riscurilor şi a gradului de pericol pentru copil şi asigurarea unui mediu sigur pentru acesta (inclusiv prin scoaterea acestuia din familie şi protejarea într-un serviciu specializat, dacă situaţia o impune).

Evaluarea iniţială va putea stabili dacă:

  • este într-adevăr un caz de violenţă şi va fi preluat de către DGASPC;
  • suspiciunea persistă (de exemplu, în cazul unui abuz sexual), dar nu poate fi probată, situaţie în care DGASPC îl va considera un caz activ, îl va prelua şi va iniţia evaluarea detaliată;
  • este un copil aflat în situaţie de risc de violenţă şi/sau există alte probleme care pun copilul şi familia într-o situaţie de dificultate şi DGASPC va instrumenta cazul ca fiind unul de prevenire;
  • semnalarea este nejustificată (dacă este cazul, se va face referire către alte instituţii).

Evaluarea detaliată

Situaţia unui copil victimă a violenţei poate prezenta aspecte complexe legate de copil, familie şi presupusul făptuitor/agresor, astfel încât nu este suficient şi nu este recomandabil ca un singur profesionist să o evalueze. Implicarea unei echipe multidisciplinare în evaluarea acestor situaţii reduce presiunea asupra copilului şi creşte cantitatea şi calitatea datelor obţinute şi pertinenţa deciziei.

Echipa multidisciplinară şi interinstituţională, coordonată de un responsabil de caz, poate interveni atât în procesul de evaluare, cât şi în furnizarea serviciilor specializate. Deşi nu există o formulă standard în ceea ce priveşte componenţa echipei, există câteva categorii de profesionişti care fac parte în mod obişnuit din componenţa acesteia: asistentul social (care de regulă este şi coordonatorul managementului de caz), psihologul (de regulă dintr-un serviciu specializat al DGASPC), medicul (dintr-un serviciu specializat al DGASPC sau colaborator).

Evaluarea detaliată a cazului presupune o investigare amănunţită, multidimensională, a mediului familial şi social în care trăieşte copilul. Profesioniştii care fac parte din echipa managementului de caz vor urmări colectarea de informaţii relevante din toate ariile de evaluare vizate (medicală, socială, psihologică etc) prin interviul faţă în faţă cu persoanele implicate, prin observarea comportamentelor, prin consultarea actelor şi documentelor obţinute sau prin alte modalităţi specifice (ex: vizite, anchete sociale, convorbiri telefonice, solicitări de informaţii sau declaraţii în scris de la persoanele implicate sau alte persoane care au cunoştinţă despre situaţia copilului, aplicarea de teste sau tehnici specifice etc). Totodată, în această etapă se constituie dosarul copilului şi are loc documentarea cazului cu actele necesare.

Coordonatorul managementului de caz împreună cu echipa apreciază şi decide cu privire la gradul de detaliere şi aprofundare a evaluării, precum şi la importanţa acordată fiecărei arii de evaluare în economia cazului, în funcţie de cerinţele fiecărui caz în parte (tipul de problemă, nevoile identificate, starea de fapt, elemente sistemice relevante).

Odată cu finalizarea evaluării detaliate a situaţiei de violenţă asupra copilului, echipa multidisciplinară formulează o diagnoză clară cu privire la: existenţa unei forme de violenţă asupra copilului şi forma pe care aceasta o îmbracă; nevoile copilului în contextul larg al familiei şi comunităţii; priorităţile de intervenţie pentru copil, familie şi presupusul făptuitor/agresor. Aceste concluzii constituie baza necesară pentru adoptarea deciziilor cu privire la luarea unei măsuri de protecţie specială pentru copil (separarea copilului de familie sau menţinerea copilului în mediul familial existent), serviciile necesare copilului, familiei şi persoanelor apropiate copilului şi, dacă este cazul, intervenţia necesară pentru presupusul făptuitor/agresor atât de natură judiciară, cât şi în ceea ce priveşte serviciile adecvate.

Planificarea serviciilor şi intervenţiilor

Toate propunerile cu care este finalizată evaluarea detaliată vor lua forma unui plan care evidenţiază serviciile şi intervenţiile necesare pentru ca familia să îşi redobândească capacitatea de autonomie şi funcţionare astfel încât să poată răspunde suficient de bine la nevoile copilului,  să depăşească situaţia de dificultate sau de criză pe care o traversează.

În funcţie de finalitatea şi obiectivele generale urmărite în situaţia copilului şi familiei, coordonatorul managementului de caz va întocmi un plan individualizat de protecţie (pentru copiii faţă de care se ia decizia separării de familie şi instituirea unei măsuri de protecţie specială) sau un plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială (pentru copiii care rămân în propria familie pe perioada acordării serviciilor sau realizării intervenţiilor) .

Furnizarea  serviciilor şi realizarea  intervenţiilor

În această etapă  are loc realizarea acţiunilor concrete pe care acordarea de servicii/prestaţii sociale şi derularea intervenţiilor specifice le presupune, conform termenelor şi periodicităţii stabilite în plan de comun acord cu persoanele implicate.

În acest moment, dacă tipul şi modul de acordare a serviciilor şi intervenţiilor stabilite în plan o impune, se va încheia contractul cu familia, document care menţionează condiţiile în care se vor oferi serviciile şi intervenţiile, precum şi responsabilităţile specifice pe care fiecare parte implicată le are de îndeplinit în perioada de timp stabilită.

Monitorizare şi reevaluare

Monitorizarea reprezintă procesul de urmărire a modului de implementare a planului pentru copil şi familie şi de furnizare a serviciilor prevăzute, în scopul determinării progreselor înregistrate în situaţia copilului şi familiei şi adaptării/ajustării intervenţiei specifice pentru fiecare caz.

Monitorizarea furnizării serviciilor începe de la data debutului primelor activităţi stabilite conform planului şi continuă până ce procesul de protecţie/asistenţă nu se mai dovedeşte necesar. Acest proces constă în colectarea şi analizarea informaţiilor referitoare la progresele înregistrate în situaţia copilului şi familiei de la toate persoanele implicate (furnizorii de servicii/prestaţii, specialiştii care derulează activităţi în programele de intervenţie specifică, familie, copil).

Coordonatorul managementului de caz împreună cu membrii echipei realizează, odată la 3 luni sau ori de câte ori situaţia o impune, reevaluarea situaţiei copilului şi a modului de implementare a planului, precum şi revizuirea planului, dacă este necesar (atunci când apar situaţii presupun schimbarea a mai mult de jumătate din plan sau necesitatea unei măsuri de protecţie specială pentru copil).

Închiderea cazului

Decizia de închidere a cazului la nivelul SASANTEC poate fi pusă în discuţie în momentul în care procesul de asistenţă a copilului victimă sau aflat în situaţie de risc de violenţă şi familiei nu se mai dovedeşte a fi necesar.

De regulă, acest moment intervine atunci când toate obiectivele stabilite în plan au fost atinse şi rezultatele dorite au fost obţinute sau dacă familia nu se simte capabilă sau nu doreşte să continue intervenţia pentru atingerea lor şi există suficiente motive ca acel copil să fie considerat în siguranţă (chiar dacă mai pot exista unele riscuri, apreciate ca minore). Închiderea cazului poate avea loc şi prin alte modalităţi: referire către alţi furnizori de servicii în momentul în care obiectivele principale ale planului au fost atinse; întreruperea unilaterală de către familie; transferul de caz, în situaţiile excepţionale când preluarea responsabilităţii managementului de caz de către un pofesionist din alt serviciu specializat sau altă instituţie serveşte mai bine interesului copilului.

Monitorizarea post-servicii reprezintă o etapă intermediară între intervenţia susţinută şi momentul închiderii cazului respectiv, contribuind la consolidarea rezultatelor obţinute prin implementarea planului dar şi la o dezangajare treptată a specialistului şi trecerea la auto-susţinere a familiei, eventual cu sprijinul structurilor comunitare locale.

Acte necesare

Acordarea serviciilor nu este condiţionată de furnizarea unor anumite acte la dosar de către clienţi. Totuşi, în procesul de evaluare a situaţiei vor fi solicitate o serie de acte şi documente care să evidenţieze/clarifice problemele semnalate, pentru o mai bună înţelegere a nevoilor copilului şi familiei, în scopul identificării alternativei optime de sprijin.

Actele necesare pentru întocmirea şi actualizarea dosarului social al copilului sunt solicitate persoanelor implicate în funcţie de caracteristicile şi particularităţile fiecărui caz în parte, aşa cum sunt acestea identificate în procesul de evaluare.

Acte care sunt cel mai frecvent solicitate clienţilor serviciului:

  • acte de identitate (certificat de naştere, CI/BI, CIP, paşaport);
  • acte de stare civilă (certificat de căsătorie, certificat de deces);
  • acte care evidenţiază situaţia juridică a minorilor faţă de părinţii lor, după caz (ex: hotărârea judecătorească prin care s-a pronunţat divorţul părinţilor minorului; hotărâri judecătoreşti privind modul în care se exercită autoritatea părintească; hotărârea judecătorească prin care se recunoaşte paternitatea unui minor etc);
  • documente care să ateste situaţia locativă a familiei;
  • adeverinţe din care să rezulte venitul membrilor familiei (sau din care să rezulte lipsa veniturilor);
  • adeverinţe/certificate medicale pentru copil şi pentru alţi membri din familie, după caz;
  • adeverinţe şi caracterizări şcolare;
  • adeverinţe din care să rezulte demersurile efectuate de solicitant în vederea găsirii unui loc de muncă (Agenţia Locală de Ocupare a Forţei de Muncă);
  • cazier judiciar;
  • declaraţii;
  • alte acte/documente, după caz.

Formulare

  • Sesizare/cerere tip (utilizarea acestui formular este opţională)

Baza legislativă

  • Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare;
  • H.G.R. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state;
  • Legea nr.287/2009 privind Codul civil;
  • Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;
  • H.G.R. nr.867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii;
  • H.G.R. nr.1434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, cu modificările și completările ulterioare;
  • Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului;
  • Ordinul nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie.

Date de contact

Adresa: Aleea Istru nr.4 (etaj 2, camera 13)
Telefon: 021.317.6311 (interior 218)
Fax: 021.317.6312
E-mail: abuz@dgaspc6.com
Şef serviciu – Daniela Ciobanu
Program de lucru cu publicul: Luni-Joi – 8:30-16:30; Vineri – 8:30-14:00

Opțiuni pagină

Rețele sociale

 

 

Magazinul caritabil SocialXChange

Campanii active

Care sunt provocările Sectorului 6?

0800.824.453 – linie gratuită pentru consilere psihologică în sectorul 6

0800 800 660 - Telefonul Copilului in sectorul 6 / 0731624849 - TELEFONUL DE URGENŢĂ ÎN SECTORUL 6

Campania Spune “NU” cerşetoriei!

© 2017 - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6, Bucureşti

 

 

 

Realizare site web HASS Web Design